Dosa Zoltán, aki a hétköznapokban pszichológusként és egyetemi oktatóként tevékenykedik, lírájában a derű és kétségbeesés határán egyensúlyozva tárja fel a belső világ törékenységét. A Gyulakután nevelkedett költő ma Székelyudvarhelyen él és alkot; versei a személyes létérzés, az irónia és az önreflexió határán egyensúlyoznak. Új kötetében különös érzékenységgel közelíti meg a mindennapok feszültségeit, miközben sajátos, lírai világot épít.Sántha Attila (szül. 1968, Kézdivásárhely) a kortárs erdélyi magyar irodalom egyik meghatározó alakja, a József Attila-díj (2019) és a Magyar Arany Érdemkereszt (2018) kitüntetettje, valamint a Magyar Művészeti Akadémia tagja, legújabb verseskötetében (Ágtól ágig, 2021) több generáción átívelő, személyes családtörténetet mutat be, melyet fekete-fehér fotók és Mircea Eliade gondolatai kísérnek. A kötet egyszerre dokumentum, vallomás és lírai krónika – a családi emlékezet fájdalmas és mégis felemelő lenyomata.Az esemény tartalmas betekintést nyújtott a kortárs költészet sokszínűségébe és a fordítói munka szerepébe. A meghívottak – Ingrid Tomonicska és George Volceanov műfordítók– értékes reflexiókkal gazdagították a rendezvényt, hangsúlyozva az irodalom, a nyelv és a kulturális örökség összekapcsoló erejét.
Întâlnirea literară şi rolului esenţial al traducătorilor în circulaţia valorilor culturale. Pe data de 12 noiembrie, Biblioteca Judeţeană „Kájoni János” a găzduit lansarea volumelor Dósa Zoltán: Meserii în marş funebru şi Sántha Attila: Ţinându-se de câte-o creangă. Invitaţii evenimentului au fost Ingrid Tomonicska şi George Volceanov, traducători literari. Cele două volume aduc în prim-plan voci esenţiale ale literaturii maghiare din Transilvania.Dosa Zoltan, în viaţa de zi cu zi psiholog şi cadru universitar, devine în poezie vocea unei sensibilităţi aflate între lumină şi disperare. Născut la Sângeorgiu de Pădure copilăria petrecute la Fântânele, autorul trăieşte astăzi la Odorheiu Secuiesc, unde continuă să observe lumea cu o luciditate caldă şi ironică. Volumul reuneşte poeme care explorează vulnerabilitatea umană, mecanismele interioare ale fricii şi speranţei, precum şi arta poetică în forma ei cea mai intensă. Lectura volumului Meserii în marş funebru de Dosa Zoltan, în traducerea inspirată, ingenioasă a lui Ingrid Tomonicska, a stârnit o veritabilă furtună intelectuală în cutia mea craniană de dimensiuni relativ modeste. Versurile ba de un umor negru, ba ludice, ba pline de sarcasm, ba de o nostalgie dulce-amară m-au purtat cu gândul la tot felul de antecedente literare şi fenomene culturale din toate epocile. Nu în ultimul rând şi la Cimitirul vesel de la Săpânţa cu inscripţiile lui funerare: vesele parcă în ciuda morţii atotputernice. În fond, despre ce este vorba în stihurile jucăuşe propuse de autor?Despre moarte şi atitudinea omului, a acestei fiinţe atât de fragile şi perisabile, faţă de moarte? Despre evocarea unor existenţe trecătoare, de-o clipită, în infinitul temporal al Universului? Sau despre creionarea unor tipuri umane cu bunele şi relele lor? (George Volceanov)Attila Sántha (n. 1968, Târgu Secuiesc) este unul dintre cei mai importanţi autori maghiari din Transilvania, laureat al Crucii de Merit de Aur a Ungariei (2018) şi al Premiului József Attila (2019). Membru al Academiei Maghiare de Arte, este fondatorul uneia dintre cele mai populare reviste literare maghiare ale ultimelor decenii. Noul său volum reprezintă o cronică de familie emoţionantă, întinsă pe cinci–şase generaţii, ilustrată cu fotografii alb-negru. Motto-ul preluat din Mircea Eliade („…pătimirea e totuna cu istoria…”) subliniază destinul adesea tragic al personajelor evocate.Lansarea a oferit publicului o perspectivă complexă asupra poeziei maghiare contemporane, precum şi asupra rolului esenţial al traducătorilor în circulaţia valorilor culturale. Dialogurile cu oaspeţii – Ingrid Tomonicska, George Volceanov– au îmbogăţit atmosfera şi au transformat evenimentul într-o veritabilă întâlnire literară.
Fotóalbum
